Pentru unii zilele incep de fiecare data in zori si se termina undeva la orele 22. O mare parte dintre acesti oameni locuiesc la sat. Munca lor zilnica ii sustine pe cei plecati la oras. Gradinile lor de legume hranesc suflete care uneori trec pe aici doar in vizita. Multi dintre noi cunoastem astfel de povesti despre oameni care-si traiesc viata, in liniste ori in zbucium la tara, acolo unde modernitatea vine uneori foarte rapid si nu-si gaseste locul, acolo unde obiceiurile si datinile sunt lasate in asteptare, pentru a renaste atunci cand uitam de noi si ne-aducem aminte ca nu suntem dezradacinati, ca radacinile noastre de la sate se trag.
Inclin sa cred ca sentimentele si valorile sunt mult mai bine pretuite departe de zonele urbane. Timpul are alta semnificatie aici. Auzi cum creste iarba, vezi cum natura te inconjoara la tot pasul, asculti cantece de greieri si respiri aerul rece si proaspat adus odata cu ploaia.
Uneori, caldurile sufocante nu-ti dau pace. Fel de fel de insecte vor sa te simta, sa te guste. Dar toate sunt mici neajunsuri peste care treci cu vederea. Priveste un rasarit sau un apus cu o cana de cafea in mana si vei simti cum gandurile si privirea-ti fug catre pajisti intinse, acoperite de roua proaspata. Despre ele insa, in alte postari, din zile cu mai putina munca.
The post Munca de vara appeared first on idei.
